Afişez elemetele după tag: informatii

Simplul fapt că reprezentam un start-up din presa online la un eveniment organizat de una dintre armele tradiționale ale României – aviația militară și mă țineam scai de persoana îndriduită să ofere detaliile necesare unei documentări cât mai corecte, astfel încât numărul vizitatorilor să fie cât mai mare în locația respectivă, demersu-mi fiind însă inutil, m-a enervat la culme, fix după 20 de ani de activitate.

De prin 1999 încoace, „give or take a few... ”, mă tot învârt prin lumea aceasta a gazetarilor. Recunosc – în afară de televiziune (asta însemnând normă întreagă la un post național, că am mai realizat diverse materiale difuzate pe ici, pe colo), am gustat cam din tot ceea ce înseamnă presă – săptămânal economic tipărit, radio cu acționariat privat, radioul național (studiouri regionale), cotidiene politice tipărite, săptămânale nișate, reviste glossy și cotidiene online. Cam din asta mi-am câștigat pâinea în aceste două decenii.

Cum în meseria asta pentru a obține o informație, „dacă ești dat pe ușă afară, intri pe geam”, ăsta mi-a și rămas motto-ul. Având la bază acest dicton, am avut de-a face de-a lungul carierei cu tot felul de oameni – de la ministru la cerșetorul și hoțul de buzunare, de la militarul de rând la general, de la doctori la pacienți, de la fermier la consumator etc. și, de fiecare dată, am reușit ceea ce-mi propusesem, și anume să obțin și transmit mai departe informații și să generez emoții, sentimente, încredere. Asta poate și pentru faptul că am rămas echidistant și am transmis informația netrunchiat.

Că mi s-a refuzat uneori accesul la informația de care aveam nevoie, tuturor cred că ni se întâmplă, dacă într-adevăr trudim pe șpalt, nopțile, corectăm și edităm de zor și încercăm să prezentăm adevărul (în accepțiunea majorității).

Nu asta este problema.

Să nu se supere X sau Y

Când ai de-a face cu purtători de cuvânt, PR-iști, oamenii de legătură dintre sursa informației și tu, gazetarul, ai în față o pleiadă de personalități, frustrări, metode de abordare.

La început, bătrânii lupi ai peniței, clar afectați de reminiscențele presei comuniste, îmi spuneau că „am condei”, dar mă sfătuiau de zor să nu fiu dur cu „punțile de legătură”, astfel încât să nu fiu scos de pe lista de preferați. Cum informația era importantă pentru un jurnalist care a activat în marea sa majoritate a carierei în presa de nișă, am observat că sfatul era de bun augur. Asta până acum câțiva ani. Mi-am dat seama că oricât de mult te luptai să dovedești că tu scrii, că ești echidistant, că și dacă doare dacă scrii mai dur uneori, dar că tu scrii realitatea, dacă nu ești mainstream, un brand, mori pe baricade.

Da, „nișații” mor pe baricade

De ceva vreme încerc marea cu degetul. Am demarat proiectul „Surse și Resurse” cu care încerc să descopăr surse noi de informații, surse credibile, astfel încât să transmit cititorilor conținut de calitate. L-am gândit ca un portal de știri orientat în mare parte către zona de military și intelligence, fără însă a omite și celelalte domenii de activitate. Ca atare, de la o vreme nu ratez niciun eveniment dedicat, fie că vorbim de BIAS, de Ziua Porților Deschise Baza 90 etc. Oricum, eram un client fidel al BSDA și al altor activități expoziționale de profil. Repet, fără însă a neglija și celelalte domenii.

Astea fiind spuse, să revenim la „moartea pe baricade”. Fac apel la memorie și mă întorc la BIAS, respectiv la Ziua Marinei, primele evenimente la care m-am acreditat în calitate de fondator al „Surse și Resurse”. Nu fac aprecieri subiective, însă felul profesionist în care am fost tratat de organizatorii ambelor evenimente nu poate genera decât cuvinte de laudă din partea mea. Orice informație mi-a fost necesară, o primeam instantaneu, fie că era vorba de organizatori, fie de participanți.

Nu asta s-a întâmplat și în cazul organizatorilor Zilei Porților Deschise la Baza 90 de Transport Aerian Otopeni „Comandor Gheorghe Bănciulescu”, respectiv cei ai AeroNautic Show 2019 (Asociația Aeronautică Română). Și în cazul primilor, și în cel al ultimilor, transmiterea cererilor de acreditare către adresele de e-mail oficiale a reprezentat un demers inutil. În cazul Zilei Porților Deschise, informația a ajuns la urechile mele grație social media, nicidecum datorită vreunui comunicat de presă remis la redacție sau a vreunei informări telefonice sau de orice altă natură.

În ceea ce privește Ziua Porților Deschise la Baza 90, entuziasmat fiind, m-a luat valul, am rezolvat rapid cu un articol de promovare a evenimentului și am ajuns la fața locului, sâmbătă, 14 septembrie 2019. Eram dornic de a obține o informație cât mai clară, astfel încât și cei de acasă să se bucure de parcursul acestui eveniment. Voi sări peste anumite aspecte de ordin organizatoric din respect pentru toți militarii implicați în organizarea evenimentului, însă nu voi omite faptul că am fost IGNORAT de către persoana care trebuia să ofere informații TUTUROR reprezentaților presei la acest eveniment. Nu exagerez când spun că mă țineam aproape scai de reprezentantul RoAF, doar-doar voi obține mai multe detalii despre activitățile care se desfășurau în cadrul evenimentului de la Baza 90. Noroc cu televiziunile; reporterii lor primeau proactiv resursa informativă necesară. Noroc și cu prezentantorul evenimentului – coroboram informațiile pe care le obținusem pe fugă cu cele prezentate de el real time.

Fără malițiozitate

Într-un final, am obținut direct de la cei care au susținut activități la Ziua Porților Deschise informații de background despre ceea ce au prezentat la evenimentul de sâmbătă, 14 septembrie 2019. Unele dintre aceste activități sunt deja postate sub forma unor clipuri video pe pagina de Facebook @sursesiresurse

Poate îl și înțeleg pe domnul ofițer că era asaltat de telefoane de la reprezentanții mass-media și nu numai. Era ocupat și îmi este clar că eu nu reprezentam o prioritate. Nu înțeleg de ce însă s-a răstit la mine când l-am rugat să-mi arate desfășurătorul activităților, așa cum o făcuse anterior cu televiziunile, cât și cu alți colegi din presă, și aproape a strigat la mine „să fac loc!!!” în momentul în care Detașamentul Drill-team aparținând Brigăzii 30 Gardă „Mihai Viteazul” se apropia de zona scenei. Nu înțeleg de ce a făcut asta pentru că eu nu mă aflam pe traseul acestor militari, iar lângă mine erau alte zeci de curioși. Eu eram acolo doar să-mi fac treaba. Vă mai aduceți aminte de presa anilor 20? Ce mult îmi place înghesuiala ziariștilor cu pixul și hârtia la pălărie, care mai de care dornic să prindă o vorbă, iar fotograful un instantaneu.

N.B. Până la momentul publicării acestui articol de poziție, solicitarea de acreditare pe lângă evenimentul de astăzi, transmisă către adresa generică de e-mail destinată presei și postată pe site-ul RoAF, respectiv către omoloaga Bazei 90 nici acum nu a primis răspuns. Nici AEROAS nu s-a sinchisit prea mult să-mi transmită vreo informație despre AeroNautic Show 2019.

Da, Surse și Resurse nu este mainstream. Nici nu și-a propus. A apărut însă în peisajul media specializat și va rămâne acolo cât timp se va putea. Voi fi prezent la evenimente și de acum înainte, bazându-mă pe motto-ul meu gazetăresc!